Aleea castanilor

Castanii, mai tristi ca oricând
Îi plâng pe toti cei ce pier în bezna
Purtati ireversibil de vântul toamnei
Prea departe de sufletul lor.

Crâmpeie din ploaia de ieri
Clipesc adormind pe aleea
Ce-mi poarta amintirile
Spre drumul din inima ta.

Ratacitorul viseaza pasind
Prin gânduri cu chip de frunze moarte
Doar el, romanticul toamnei
Culege lacrimile noptii în sufletu-i târziu.